Cu ceva timp in urma, dezgustat de tupeul nerusinat al unor tovarasi de la Radio Iasi si TVR Iasi, scriam un text in care le puneam in fata acestor slugi penibile si unsuroase imaginea propriei lor malosenii, iesita direct din pestera masinii de propaganda a raposatului PCR, dar impopotonata cu steagurile false ale capitalismului unilateral dezvoltat.
Ceea ce ma scarbise cel mai tare era aplombul teribil al catorva dintre fostii sefi ai celor doua institutii, sefi care, ramasi fara fotolii si fara salarii de jupani, au descoperit brusc in ce rahat moral si profesional se invarteau, protestand energic, ca si cum nu varfuisera, ani buni, acele balti urat mirositoare ale jurnalismului de partid si de stat.
Cum era de asteptat, articolul nu le-a cazut bine impricinatilor, provocand ceva deranj in tabara majoritara a slugilor cu legitimatii de ziarist. Unii s-au umflat teribil prin birouri, ca broasca din poveste, cerand un raspuns imediat la atacul marsav. Pana la urma, tot ca in fabula, au preferat sa faca "poc" in loc de "muu", dandu-si seama ca stingerea ofului la berarie, in sos de injuraturi, e preferabila unei dezbateri publice, care ar deschide o cutie plina de duhori grele si de vinovatii cvasi-colective.
Nu m-a mirat deloc o asemenea reactie, fiindca o intuisem inca de la inceput. Se stie, sobolanii prefera intunericul si gaurile ascunse, refuzand sa iasa la lumina pana in ultimul moment, atunci cand pericolul ii ajunge in cel mai ascuns cotlon.
De acest lucru m-am convins si sambata trecuta, cand, dupa mai bine de 10 ani, am fost invitatul unei emisiuni de la Radio Iasi. Dupa emisiune, moderatorul mi-a spus ca sunt cautat la telefonul din regia de emisie. Am luat receptorul si am auzit cum o voce presupus barbateasca, care s-a recomandat "Valeriu Stefan", incepe sa debiteze o arie latrata, demna de crasmele de mahala si de clienti
