Cine a citit Ordonanta de urgenta cu atentie, dar mai ales cu un ochi priceput la nuante, a ramas surprins de unele prevederi prin care acuzatia de politie politica putea sa fie extinsa si la personalitati ale vietii noastre publice trecute pana acum cu brio prin examenul CNSAS. Intrunit in sedinta extraordinara, Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii a decis: noul sef al institutiei este Cornel Turianu.
Toata lumea il dadea drept castigator pe Constantin Ticu Dumitrescu.
Rezultatul votului a fost, din acest punct de vedere, o surpriza.
Nu insa o surpriza in planul simplei confruntari pentru o sefie. E o surpriza in plan politic. O uriasa surpriza.
Si iata de ce.
Monitorul oficial nr. 182 din 26 februarie 2006 a publicat Ordonanta de urgenta nr. 16 din 22 februarie 2006. Expunerea de motive nu atrage cu nimic atentia. Guvernul Tariceanu sustine ca dificultatile aparute in aplicarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, dificultati avandu-si cauza in interpretarile neunitare, reclama modificari si completari ale legii intitulate si Legea Ticu Dumitrescu.
Aparent, nimic deosebit.
Votata in 1999, pe vremea regimului Constantinescu, Legea deconspirarii Securitatii si-a evidentiat de-a lungul timpului multe slabiciuni. Slabiciuni care si-au avut cauza nu numai in ceea ce s-a numit ciuntirea de catre Parlament a proiectului initial, dar si in fatala discrepanta dintre legea de pe hartie si legea din realitate, discrepanta de lunga traditie in societatea romaneasca. Ordonanta de urgenta lasa impresia unor masuri urgente, necesare, pentru perfectionarea Legii.
Cine a citit Ordonanta de urgenta cu atentie, dar mai ales cu un ochi priceput la nuante, a ramas surprins de unele prevederi prin care acuzatia de politie politica putea sa fie extinsa