Nu se întâmplă prea des ca o carte de filosofie analitică, impregnată de logică şi formalism, să fie o lectură uşoară, şi cu atât mai puţin atractivă. Şi totuşi, iată o carte despre opinii care este un deliciu. Willard Van Orman Quine (al cărui nume este abreviat, în funcţie de ediţiile lucrărilor sale, fie „W.V. Quine“, fie „W.V.O. Quine“), a fost unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, considerat drept un exponent de marc�
Nu se întâmplă prea des ca o carte de filosofie analitică, impregnată de logică şi formalism, să fie o lectură uşoară, şi cu atât mai puţin atractivă. Şi totuşi, iată o carte despre opinii care este un deliciu.
Willard Van Orman Quine (al cărui nume este abreviat, în funcţie de ediţiile lucrărilor sale, fie „W.V. Quine“, fie „W.V.O. Quine“), a fost unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, considerat drept un exponent de marcă al filosofiei analitice. În România, unde facultăţile de profil sunt în mare măsură debitoare tradiţiei filosofice a Europei continentale, această orientare, specifică în mare măsură culturilor anglo-saxone (şi, parţial, şcolilor de gândire germane) e mult mai puţin prezentă decât ar merita; în schimb, în Statele Unite şi Marea Britanie, ea domină clar departamentele universitare de filosofie.
Simplu spus - şi simplificând mult - ceea ce este specific filosofiei analitice este preocuparea pentru analiza şi clarificarea logică a aserţiunilor filosofice. Prin urmare, e uşor de întrevăzut că diferitele orientări grupate sub acest termen-umbrelă generic au în comun, pe de o parte, utilizarea metodelor şi expresiilor logicii formale şi/sau matematice, iar pe de alta apropierea de filosofia limbajului şi chiar de lingvistica aplicată.
În fine, în al treilea rând, acest gen de a practica filosofia r