Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 63/2010. Toată lumea a auzit de ea, e faimoasa OUG menită să restructureze administraţia publică locală. Ceea nu toată lumea ştie e că această iniţiativă guvernamentală riscă să transforme teatre, opere şi filarmonici cu profil unic din instituţii de repertoriu în instituţii de proiecte (fără personal artistic angajat, cu spectacole şi concerte din cînd în cînd, cînd nu e criză şi sînt bani) sau să le desfiinţeze de tot. Zice aşa Ordonanţa: se taie/se ajunge la X angajaţi ai autorităţilor locale, cu excepţia învăţămîntului, a sănătăţii, a asigurărilor şi asistenţei sociale (bibliotecile nu intră la categoria învăţămînt, ele intră la educaţie, asta nu ne trebuie). La instituţiile de spectacole, se taie cu derogare de la articolul 5, aliniatul 8 din Ordonanţa de Guvern 21/2007 (cunoscută sub numele de „Legea teatrelor“). Sibilinicul articol în cauză zice că statutul „de repertoriu“ sau „de proiect“ al unei instituţii de spectacol se stabileşte prin votul majorităţii calificate a Consiliului Local sau Judeţean (adică din numărul total de consilieri); derogarea înseamnă că e nevoie doar de votul majorităţii celor prezenţi la şedinţa în cauză. Care-i problema, nu-i aşa? Ei bine, există oraşe mari – cu precădere Timişoara şi Braşov – unde autorităţile locale au în subordine mai multe instituţii de spectacole: Teatrul German de Stat, Teatrul „Csiki Gergely“, Filarmonica Banatul şi Casa de Cultură (la Timişoara), Teatrul „Sică Alexandrescu“, Teatrul pentru Copii Arlechino, Filarmonica şi Opera din Braşov (în subordinea Consiliului Local al municipiului). În cazul municipiilor cu o populaţie între 200.001 şi 400.000 de locuitori, numărul angajaţilor trebuie să se încadreze între un minim de 700 şi un maxim de 800. Teatrul German de Stat din Timişoara are ocupate 79,5 norme dintr-o organigramă de 108, majoritatea fiind posturi unice (fi