Stelian Tănase este un scriitor foarte cunoscut. Și nu doar pentru prozele și publicistica (parțial) adunată deja în destule volume, ci mai ales pentru faptul că apare des la televizor. Talk-show-urile sale televizuale, dar și cele cîteva – bune, s-o spunem de-a dreptul – filme documentare pe teme istorico-politice i-au creat o anume popularitate, care ar putea să-i pitească adevărata vocație. Aceea de prozator. Dovadă că Stelian Tănase, prozator-prozator, este mai consistent în tot ce scrie față de tot ce vorbărește șsic!ț pe micile ecrane, sînt chiar cărțile semnate de el. Ieșit cumva din arena politicii militante – ca și Ana Blandiana sau Gabriela Adameșteanu –, Stelian Tănase își gospodărește mai nou, cu folos și succes, propria producție literară. Ultima apariție editorială ar fi romanul Moartea unui dansator de tango (Editura Trei, 2011), subintitulat, nu fără temei, Un dosar. Stelian Tănase nu se încurcă atunci cînd vine vorba să se documenteze. Apelează la surse deschise, dar și la documente de arhivă, știe să le adune și să comenteze cu spor. Așa îi ies cele mai bune cărți: de laAnatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat și Clienții lu’ Tanti Varvara pînă la acest fabulos dosar al unei epoci tulburi din istoria României. Destinul unui anume Gogu Vrabete, zis Tango, afacerist și traficant, speculant, dar și veros colabo cu poliția, devine pretextul unei extraordinare radiografii pe care o face Stelian Tănase societății românești din anii ’40. Războiul din Est macină oameni și bani, iar afaceriștii și curvele se amestecă cu eroii de război. Micul Paris din zona Gării de Nord, între Piața Buzești, Grivița, podul Grant, Piața Chibrit și Domenii, aduce la rampă o întreagă umanitate exploatată magistral sub raport epic. Scriitura rapidă, notațiile fulgurante, portretele memorabile, ritmul alert, cu evenimente mici (incidente la bordel cu dame bine) și mar