Acesta e titlul unei cărţi din 1910! Ceea ce înseamnă că nu sîntem noi primii care ne tînguim. Şi alte generaţii au simţit aceeaşi mîhnire, iar asaltul care a schimbat aşa de mult înfăţişarea de altădată a Capitalei, din care ultimele rămăşiţe sînt înlăturate astăzi, începuse de acum un secol.

Cartea pe care o primisem în dar în copilărie, cînd am privit de atîtea ori cele "93 de fotografii originale" cu care era ilustrată, s-a reeditat în anii din urmă, în 2002 şi, încă o dată, în 2006, vînzîndu-se domol, dar pînă la ultimul exemplar. Totuşi, nimeni n-a luat-o în seamă, în aceste vremi în care reclama, "sufletul comerţului", organizează tam-tamul de rigoare pentru orice fleac autohton sau tradus, de bine, de rău, cu ajutorul Ministerului Culturii (de care a beneficiat chiar marchizul de Sade, cu Cele 120 de zile ale Sodomei!). E deci timpul şi locul să se vorbească de ea.

A fost scrisă de Henri Stahl (1877-1942), începător - în 1914! - al literaturii noastre ştiinţifico-fantastice, cu "romanul astronomic" Un român în lună. Făcînd parte din prima serie de studenţi ai lui N. Iorga, el a publicat lucrări de istorie şi un manual de paleografie slavo-română. Era stenograful Camerei Deputaţilor, profesor la Şcoala de Război şi la Şcoala Superioară de Arhivistică. Căpitan în armata română, el, cu strămoşi bavarezi şi francezi, a fost rănit în 1916, a scris amintiri despre experienţa frontului şi a refugiului de la Odessa. Din acele pagini străbat sensibilitatea şi umorul care se regăsesc în schiţele despre Bucureşti, apărute întîi în Neamul Românesc al lui Iorga. Aici, privirea este de reporter, iar dexteritatea stenografului înregistrează crîmpeie din hărmălaia sau murmurul străzilor bucureştene. Astfel, moravurile epocii sînt prezente, odată cu descrierea unor monumente şi cartiere care, dacă mai există, s-au transformat peste orice închipuire.

Pe