A fi femeie nu înseamnă a fi şi mamă. Valorile insuflate de familie contează mai mult decât instinctul. Sursa: SHUTTERSTOCK

Ce face diferenţa dintre mamele care îşi abandonează fără remuşcări copiii în maternitate şi cele care refuză să îşi lase bebeluşii chiar şi pentru câteva ore în grija altcuiva? Este maternitatea doar pentru anumite femei?

"Am o fetiţă de trei luni, a fost o întâmplare faptul că am rămas gravidă, însă am dorit-o şi o iubesc. Nu sunt însă foarte sigură că am sentimentele potrivite pentru ea. Nu sunt disperată, aşa cum văd la alte femei. Cât de normal e ce se întâmplă cu mine", se întreabă Marina, o bucureşteancă de 28 de ani.

Legătura mamă-copil se creează în timp

Psihologii pun sentimentul matern pe seama unui cumul de factori biologici şi valori dobândite. "Există instinctul matern care presupune o grijă faţă de copil şi dorinţa de a-l ocroti, la care se adaugă o parte dobândită ce conţine valori legate de maternitate, pe care le-am primit de la familie, dar şi un model social, în care mama are grijă de copii", explică Bogdana Bursuc, psiholog şi psihoterapeut la clinica "Mind Institute" din Bucureşti.

Factorul biologic are însă o pondere redusă, fapt ilustrat cel mai bine de numărul crescând al abandonurilor la naştere. "Faptul că o persoană e femeie asta nu echivalează automat cu maternitatea", crede Andreea Dumitrescu, psihoterapeut de orientare psihanalitică la Centrul Mindcare din Bucureşti.

Deprinderea de a creşte un copil ar putea fi învăţată în egală măsură de bărbaţi, adaugă ea. Legătura dintre mamă şi copil despre care se spune că se creează încă de la naştere este în realitate rezultatul uni proces de adaptare şi învăţare.

"Această legătură nu este dată, ea se realizează treptat, la unele femei mai uşor şi natural (dacă toate datele genetice, psihice, sociale sunt bune, favorabile) şi la altele ma