John Updike; Teoristul; Humanitas; 2007
Am asteptat cu nerabdare traducerea acestui roman care a facut ceva vilva in America anul trecut, la aparitie. Editura Humanitas s-a miscat bine si avem deja „Teroristul” lui Updike si in romana.
Era oarecum de asteptat sa faca vilva: un nume important in literatura americana contemporana se apuca sa scrie despre un subiect atit de sensibil precum terorismul. Povestea cartii este simpla: un copil nascut din mama americana si tata egiptean, crescut intr-un orasel din New Jersey de mama parasita de tata, descopera la 11 ani islamul si devine un fanatic ca la carte.
Alte personaje mai sint: mama - hippioata intirziata care isi traieste viata multumita ca fiul habotnic nu o deranjeaza prea tare; un consilier scolar - evreu nereligios, intelectual de provincie plictisit de viata, meserie si nevasta, care incearca sa-l ajute pe baiat si sfirseste ca amant al mamei;
nevasta grasa si amatoare de telenovele a consilierului; o negresa adolescenta care reprezinta chemarea carnii respinsa de adolescentul habotnic si care e pedepsita crunt de Updike, parca asa, de-al naibii, ca sa ne arate cum se spulbera visurile in America.
Miza importanta a cartii este mintea adolescentului Ahmad - cum ajunge un om terorist, ce gindeste el, care sint relatiile cu ceilalti si cu lumea, cum se citeste Coranul in cheie absolutista, cum se impaca sau nu sexul cu Paradisul etc.
Spuneam ca romanul a produs ceva vilva. Multi s-au suparat pe Updike pentru ca a parut a-si asuma criticile extremismului islamic la adresa Americii. Intr-adevar, nu este un singur personaj in carte care sa vorbeasca America de bine. Consilierul scolar este atit de plictisit si de epuizat de viata incit te intrebi de ce nu se apuca si el de pus bombe prin tuneluri.
Singurele exceptii, singurii care par sa gaseasca ceva de