Ţara unde au început revoluţiile arabe are o economie europenizată şi o clasă mijlocie puternică. În timp ce Franţa cere oprirea în Italia a noilor valuri de imigranţi arabi, între care mulţi provenind din Tunisia, universitarul tunisian Ali Benasr pledează pentru intrarea ţării sale cu totul în Uniune.
Interviu din revista FP România nr. 22 (mai/ iunie 2011), apărută pe 16 mai. FP România: Este o aşteptare realistă?
Ali Benasr: Desigur, ar putea părea nerealist, la prima vedere. Totuşi, nu trebuie să uităm că alte ţări din regiune au cerut deja să adere la UE. Marocul şi-a prezentat cererea de aderare în 1987 şi continuă să se supună exigenţelor UE în materie de guvernare, iar Turcia îşi negociază de ani de zile aderarea la Uniune. Tunisia are caracteristici comune cu aceste două ţări. Aceste cereri de aderare, chiar dacă n-au fost acceptate încă, din motive politice neîmpărtăşite însă de toate statele membre, arată că porţile UE nu sunt închise. Unii vor spune că Tunisia aparţine lumii arabe, că reprezintă o civilizaţie în contradicţie cu lumea creştină. Aceste argumente nu ne permit să înţelegem mutaţiile din lumea contemporană, marcată de globalizarea inclusiv a relaţiilor Nord-Sud. Nu replierile identitare şi delimitările continentale vor fi salvarea lumii, pentru că ele şi-au pierdut semnificaţia. Europa nu mai este nici un continent - pământ înconjurat de mări şi de oceane -, nici spaţiul unei anumite civilizaţii. Mondializarea este pe cale să traseze contururile unei lumi moderne care nu se limitează la continentele şi la frontierele geo-politice moştenite.
Care sunt atuurile Tunisiei în tentativa de a deveni membră a UE?
Pe lângă vechile relaţii culturale - apartenenţa la civilizaţiile mediteraneene -, o majoritate covârşitoare de tunisieni vorbesc franceza, italiana şi engleza. Schimburile de persoane, de capitaluri şi de mărfuri, la
