În prima jumătate a secolului XX, tinerii din Bistriţa îşi dădeau întâlnire în weekenduri pe Corso, pasajul care leagă actuaa Piaţă Mică de Piaţa centrală. Chiar dacă pentru tinerii de astăzi străduţa nu mai are nici o semnificaţie romantică zeci de cupluri de bătrânei de astăzi s-au cunoscut acolo şi apoi s-au căsătrit, iar astăzi îşi aminetsc cu nostalgie despre acele vremuri.

După al doilea Război Mondial tinerii bistriţeni, aveau obiceiul să-şi petreacă după-amiezele plimbându-se pe Corso aşa cum numeau aleea care lega Tribunalul de fosta cofetărie „Trandafirul", acolo unde grupurile de tineri se opreau pentru a mânca o prăjitură. „Aici seară de seară, oamenii formau un şir neîntrerupt, sub castani. Erau mulţi care se încăpăţânau să nu părăsească Corso-ul unde se întâlneau atâtea priviri drăgăstoase, acel loc al înţelegerii din priviri şi al conspiraţiilor afectoase tacite", povesteşte Oskar Skrabel în cartea sa „Bistriţa-Nostalgii Citadine". Fosta educatoare Sultana Salvan îşi aminetşte şi ea cu nostalgie despre vremurile când ieşea pe Corso. „După masa ieşeam cu grupuri de prieteni acolo şi ne întâlneam cu foarte multă lume. Era un loc în care tinerii puteau să se vadă într-o epcă în care libertăţile de astăzi nu erau cunoscute. Atunci la ora 19.00 toată lumea pleca acasă, dar până a acel moment eram fericiţi pentru că puteam socializa, discuta, se puneau la cale baluri, ale avocaţilor, ale judecătorilor, ale ofiţerilor, toată lumea se întâlnea acolo", îşi aminteşte Nita Salvan. Elevă la liceu pe acea vreme Sultana povesteşte că a avut mai multe prietene care şi-au cunoscut soţii pe Corso. „Prietena mea cea mai bună şi colegă de clasă la liceu a cunoscut acolo un ofiţer cu care s-a căsătorit după ce a terminat şcoala. Cazul ei nu a fost singurul, însă. Foarte multe cupluri s-au format în timpul plimbărilor pe Corso sau pe Promenada din parc", mărturiseş