Tratamentul standard pentru infecţia cu virusul hepatitei C constă într-un maraton de 48 de ore cu produse antivirale cu interferon şi ribavirin care dau pacienţilor simptome asemănătoare gripei şi depresie severă.
În plus, efectele tratamentului variază, acesta fiind mai eficient în cazul pacienţilor americani şi europeni decât pentru afro-americani.
O echipă de medici de la Duke University a descoperit în cele din urmă cauzele acestei inechităţi între rase. Diferenţa dintre efectele tratamentului împotriva hepatitei C nu depinde de administrarea lui neadecvată şi nici de dificultăţile accesului la serviciile medicale, ci constă în diferenţele genetice.
Echipa de specialişti condusă de David B. Goldstein şi John McHutchison a realizat un test genetic în urma căruia s-a descoperit că o singură particulă de ADN, din cele trei miliarde prezente în genomul uman, conferă răspunsurile diferite ale fiecărui organism la un astfel de tratament.
Acea particulă de diferenţiere este foarte asemănătoare unui anumit tip de interferon, cunoscut sub denumirea de interferon lambda3, despre care se spune că poate controla activitatea genetică. Unii oameni pot avea la bază genptipul T, alţii C, spun specialiştii. Din moment ce o persoană moşteneşte două copii ale genomului, câte una de la fiecare părinte, acestea pot fi ori ambele T, ori ambele C, sau una T şi una C, adaugă medicii de la Duke University.
Selecţia naturală ne face mai vulnerabili
Despre persoanele care au moştenit versiunea CC, aceştia spun că răspund mult mai bine la tratamentul standard al hepatitei, spre deosebire de cei care au moştenit versiunea TT, deoarece secreţia de interferoni - substanţe care luptă cu virusurile produse de celule - este mai mare. Genotipurile C sunt specifice mai mult europenilor decât africanilor, fapt ce explică pe