Ziua a treia la Bicaz. Ne trezim nauci, imbuibati de pastravi cu sos de usturoi si rosii. Fan al pestelui, Florin s-a facut, jumatate de noapte, frate cu gratarul. De ce? Pentru ca aveam cu ce si pentru ca meritam.
Dupa doua zile de "arat" imprejurimile Bicazului, meritam si noi o cina boiereasca. Un motiv suplimentar? Plecati in ziua precedenta spre viitoarea destinatie, Viseul de Sus, Cati si Bogdan (zis Fittipaldi) ne anuntasera ca totul e rezolvat, iar Caravana Jurnalul National - Antena 1 - Zapp este asteptata cu interes in punctul de pornire a Mocanitei.
Dimineata, in semn de respect pentru efortul depus, Florin ia la cunostinta ca mai are de facut o caravana mica, pe partea opusa a lacului, alaturi de Andreea, Lavinia, Irina si Dan. Drumul e mizerabil, ca mai peste tot in tara noastra minunata gata sa rupa granitele Uniunii Europene, dar Peugeot-ul nostru nu cedeaza. Fetele isi fac treaba, afla mersul politicii din jurul Lacului Bicaz, asculta inmarmurite povestile stramutarii cimitirelor la ceas de seara ori inaintea rasaritului soarelui, iar Dan isi cara cu demnitate, sub un soare naucitor, cele 18 kile de trusa foto. Jumaâ de echipa are deja marfa beton, putem raporta cu mandrie "la centru" ca n-am batut degeaba vreun sfert de tara.
IN ADMIRATIE. Ceilalti - Dana, Doru, Adrian, Bogdan, Cristi P. si eterna lui camera de filmat, nea Cristi de pe microbuz si cu mine - plecam croiti, prin Cheile Bicazului, spre Lacul Rosu. In drum, ne uitam uluiti - desi nu suntem prima data in zona - la lucrarea inginereasca perfecta a Domnului. Stancile aproape verticale, inalte de peste 100 de metri, par a se pravali peste noi si, totusi, inspira siguranta. Absolut firesc, negustorii de nimicuri lemnoso-traditionale ocupa, in curbele in ac de par, aproape tot carosabilul, cum la fel de normal (daca asta poate fi numita normalitate) copiii vand cu 20.000 fl
