E foarte trist ca un tinar nu isi poate urma vocatia doar pentru ca nu va putea trai din asta. Iar temerari sint putini, mai putini decit ar fi nevoie. Din pacate, in Romania performanta nu doar ca nu e incurajata, dar e sistematic sabotata. Perioada care ma consuma cel mai mult din intregul an universitar este sesiunea. Corectez zeci, poate sute de lucrari, dintre care multe, prea multe sint mediocre, de nu chiar rusinos de slabe pentru un student care a ales sa-si faca din predarea limbii si a literaturii romane o profesie. De cind s-a eliminat examenul de admitere, se gaseste cite un loc la facultati pentru oricine este dispus sa-si plateasca taxa de scolarizare: absolventi de scoli de arte si meserii aspira, astfel, sa devina licentiati chiar daca nu au deschis in viata lor o carte. Ceea ce ma mira, dupa ceva ani de experienta la catedra, dar ma si irita in acelasi timp este incapatinarea unora de a face orice le sta la indemina, doar sa nu citeasca. Cei mai multi dintre studentii mei vin din liceu avind convingerea ferma ca se poate reusi trisind, fara sa mergi la sursa. Asa ca frecventeaza tot felul de culegeri de comentarii inepte, citesc orice gasesc pe internet, doar sa nu fie nevoiti sa deschida o carte. Mentalitatea generala i-a deprins ca e rusinos sa citesti, risti sa devii bataia de joc a colegilor. Istet este cel care se descurca, nu cel care isi ia in serios statutul de student (care presupune, nu-i asa?, studiul). Asa stind lucrurile, mai ca incepusem sa privesc cu un pesimism din ce in ce mai documentat viitorul; cei citiva studenti buni si foarte buni pe care ii am in fiecare an nu sint suficienti, ma tem, pentru a acoperi nevoile unui sistem educativ aflat el insusi in mare degringolada de ani buni. Pe de alta parte, e limpede ca politica de subfinantare a invatamantului nu va putea atrage elevi foarte buni catre aceasta specializare. Ce e de facu