Nu e nevoie de un nou recensământ al şeptelului televizual care începe cu Ogică şi se termină cu Brăileanca sau invers.

Văicărelile pe tema cazanelor cu lături azvârlite în figura publicului sunt inutile şi, de la un punct încolo, plicticoase. Le-am dat glas şi nu s-a întâmplat nimic. Reformele nu pornesc din suspine. Dar dacă tot coborâm spre OTV, altceva mi se pare interesant - două lucruri peste care lumea se simte tentată să treacă. Primul este litera care deschide acest acronim celebru. „O” din OTV a fost persiflat de toţi cronicarii TV, printre care mă includ, şi mutat din sectorul literelor în cel al cifrelor. Vezi, Doamne, de fapt, OTV ar fi Zero TV, ceea ce ar descrie nivelul prestatorilor şi al patronilor de acolo. Dacă adevărul incomplet echivalează cu o minciună, e momentul să admitem că am minţit cu toţii, fie şi de dragul unei găselniţe. În acte şi în fapt, „O” din OTV vine de la „oglindă”. Acesta e numele postului pe care-l ignoră, conform sloganului, doar cine îşi permite să nu ştie ce pierde: Oglinda TV.

Din acest unghi, lucrurile se văd alt fel. Cine a năşit postul lui Dan Diaconescu a avut dreptate. Herghelia de vraci, transsexuali, numerologi, târfe, manelişti, asasini şi vizionari peste care domneşte Diaconescu exact asta e: o oglindă în care ni se observă ridurile de chivuţă aplecată în poziţia briceag, sorbind tot ce curge pe gaura cheii. Oglinda gustului nostru pervertit şi îndoielnic. Oglinda care ne arată cât suntem de manevrabili şi de făţarnici. Cine-l acuză pe Diaconescu de obtuzitate are memorie scurtă. Dacă nu e el însuşi un bun cunoscător de oameni, şeful OTV-ului are consilieri din zona psihologilor şi a sociologilor. Într-un interviu recent, Diaconescu s-a felicitat pentru triumf („Am otevizat România. Metoda mea se propagă în lanţ”), după care şi-a trasat programul în văzul lumii: „Voi continua să mă joc cu m