Sala de operaţie este locul în care ne temem cu toţii să ajungem. Acolo viaţa şi moartea se iau la trântă, iar medicii duc o continuă luptă cu moartea. De intervenţia lor depinde viaţa oamenilor, intervenţia lor este cea care oferă sau distruge speranţa. Condusă de curiozitatea de a afla ce se întâmplă în spatele uşilor metalice ale sălii de operaţie, dar şi de a vedea iscusinţa medicilor, am participat la o intervenţie chirurgicală în cadrul Secţiei de Ortopedie a Spitalului Judeţean, realizată de medicul Laurenţiu Taban. Pacienta suferise o fractură de şold, iar posibilitatea de a se deplasa ţinea de acea intervenţie chirurgicală.

Vineri, ora 7.30. Ajung în Secţia de Ortopedie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Focşani. Acolo, mă întâmpină un asistent medical care îmi oferă o costumaţie sterilă, o bonetă şi o mască de protecţie. Mă schimb, îmi fac curaj şi intru în sala de operaţie. O încăpere mare, pavată cu bucăţi mici de faianţă albă, geamuri largi, care permit luminii să invadeze spaţiul, perfuzii, sonde de intubare, un întreg arsenal al luptei pentru viaţă. Aici, o secundă poate fi decisivă pentru viaţa unui om. Diferitele aparate şi ustensile medicale sunt într-o contradicţie totală cu cutiile de inox, care amintesc de comunism, în care este ţinut instrumentarul medical. Sala de operaţie este separată de locul de pregătire pentru operaţie de o uşă mare de termopan cu sticlă.

În sală, medicul Laurenţiu Taban pregătea cu mare atenţie ustensilele necesare pentru operaţie. În dreapta mesei de operaţie, o altă masă mare, acoperită cu cearşafuri sterile, geme de instrumentar chirurgical. Medicul scoate din cutii metalice foarfeci, pense, bisturie, cleme, le aşează cu grijă, pe categorii şi măsuri. Ordinea e totul, nu trebuie să piardă nici o secundă, atunci când va avea nevoie de ceva. Avea pe el un fel de pelerină