Louise Bourgeois, Maman, Turbine Hall

Depăşirea limitelor. Dorinţa de spectacular a generat opere menite în primul rând să atragă atenţia, să frapeze atât pe cunoscători, cât şi publicul larg, interesat altfel destul de puţin de artă. Două dimensiuni le caracterizează în mod obişnuit: mărimea şi îndrăzneala tehnică. Sunt piese de excelenţă tehnică nemaiatinsă până la ele şi de proporţii nemaiîntâlnite. Din aceste puncte de vedere ele marchează epoca în care au fost create şi sunt menite să rămână în istorie.

Dincolo de măiestrie, ele presupun un buget nelimitat. Fără Papa Iulius al II-lea, Michelangelo n-ar fi putut crea Capela Sixtiă, fără aprobarea Parlamentului, în urma unui lobby îndelungat, Christo şi Jeanne-Claude n-ar fi putut ambala Reichstagul. Pentru realizarea acestor opere gigantice, artiştii mobilizează în jurul lor o vastă reţea de energii. Este poate unul dintre aspectele seducţiei lor. Cultivând spiritul colectiv, ele se oferă şi aparţin tuturor. Până acolo încât, de exemplu, JR asociază realizării giganticelor lui instalaţii fotografice o mulţime de persoane, locuitori marginalizaţi ai favelelor sau femei victime ale războaielor din cele patru părţi ale lumii.

Sfidarea Zeilor şi Naturii pentru a atinge infinitul

Ciclopul lui Jean Tinguely

Ar trebui adăugate piesele care sunt opera unei vieţi întregi, realizate de artişti care, în secret, s-au înhămat la o sarcină ce-i depăşea. "Ciclopul" lui Jean Tinguely şi al prietenilor lui este una dintre ele. Monstrul creat din elemente disparate s-a născut în 20 de ani în inima pădurii Milly.

Aceste opere gândite la superlativ pot fi de interior sau de exterior, se pot întinde pe un întreg teritoriu sau pot fi monumente de for public. Indiferent de categorie, aleasă oricum arbitrar, ele se înscriu întotdeauna în mediul înconjurător, care constituie etalonul lipsei lor de măsu