Albii au limba bifurcată. La propriu. Cîteva voturi au lipsit în Camera statului Michigan pentru a interzice oamenilor să-şi bifurce limbile. Cincizeci şi trei de republicani şi democraţi au votat împotriva interzicerii practicii de a-ţi cresta limba în două, aidoma şarpelui, argumentînd că această interzicere ar aduce restrîngere libertăţilor individuale. Dar alţi patruzeci şi trei au votat pentru interzicerea bifurcării limbii. Din punct de vedere medical şi estetic, bifurcarea limbii este şi dăunătoare, şi urîtă, au argumentat adversarii acestei practici, trecînd cu vederea consecinţele metaforice, încă şi mai grave. Primii care ar avea de suferit în urma unei astfel de interdicţii ar fi chiar politicienii. Dacă li s-ar interzice să-şi folosească limba cea şerpească, ei ar trebui să spună numai adevărul sau, cel puţin, să se menţină pe poziţii odată ce şi-au exprimat o anumită opinie. În două vorbe, cei care au votat pentru au votat nici mai mult nici mai puţin decît pentru prohibiţia minciunii. O atare prohibiţie nu numai că ar elimina politicienii, dar ar pune la index întreaga stirpe omenească. Savanţii au demonstrat că pruncii încep să mintă spontan din momentul în care încep să vorbească şi nu se opresc din minţit decît odată morţi şi incapabili de a mai vorbi. A vorbi înseamnă a minţi, a spus Platon, şi nimeni nu a fost în stare să demonstreze că se înşeală. Paradoxul cretan nu a încetat nicicînd să funcţioneze, de la facerea vorbei încoace, dar legislativul din Michigan era cît pe ce să îi pună capăt prin vot. Legislatorii nici nu şi-au dat sema cît de adîncă este cestiunea limbii bifurcate, dar ei sînt persoane cu frica lui Dumnezeu, care au o relaţie intuitivă cu şarpele biblic, primul mincinos al creştinătăţii. Asta fac, în fapt, şi oamenii care se duc la doctor şi cer ca limba să le fie spintecată la vîrf. Fac asta în pofida riscului de "sîngerar