S-ar cadea sa vorbim, marquezian, de un mandat de singuratate in cazul primarului Chirtoaca. O singuratate culturala si in buna parte politica, helas! Ironizat de unii, privit sceptic de altii, detestat la Presedintie si pizmuit pe culoarele Guvernului (fiindca, la noi - asta e o axioma confirmata cu prisosinta de fiece nou mandat, - cine stapineste capitala are si piine, si cutit in mina, Chisinaul concentrind aproape integral potentialul economic si financiar al impozantei republici; dovada macar palatele plodite in ultimii ani, daca nu bolizii ce-au pavat pina si trotuarele), Dorin Chirtoaca isi vede in continuare - nu s-ar zice ca eroic, dar consecvent orisicum - de atributiuni. Executivul l-a sicanat, ba continua s-o mai faca, prin regia de specialitate, cu agentul termic; eternul KGB - vopsit actualmente in culorile plaiului, ca toate lichelele de odinioara - i-a pus recent de-un accident rutier; oficioasele il trateaza cu vadita condescendenta: tot lucruri menite sa-ti tonifice moralul, datatoare de aripi, asa-zicind... De aceea am fost peste masura de curios sa citesc interviul pe care "Jurnal de Chisinau" (15 februarie 2008) i l-a solicitat. Cine e, in fond, in adincul lentilelor de care nu se desparte, junele victorios? Nu ma asteptam, bineinteles, la un plonjeu in genuin, la sondaje subliminale si prospectiuni intru inefabilul personajului, dar ceva monolog interior si reflexe identitare, o proba de personalitate, altfel zis, tot nadajduiam sa capat. Tic de lector, recunosc. Interviul insa e asa-zicind tehnic, alias teribil de plicticos: cifre, procente, tarife, numerar, gropi, gunoisti... De citit exclusiv cu ochi de locatar la bloc si doar fatalmente in cadrul municipiului. Un text, adica, ce s-ar fi perceput firesc in "Capitala", nu intr-o editie cu veleitati nationale si deci supusa altui orizont de asteptare. Bun, dar de ce fac atunci vorbire? O sa ri