305 oameni, tot atâtea poveşti de viaţă. Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova adăposteşte în regim de permanenţă 285 de persoane vârstnice şi 20 de oameni ai străzii. În prezent, mai sunt disponibile 15 locuri.

Nea Ghiţă are 94 de ani. De şapte ani şi jumătate locuieşte la Căminul pentru Persoane Vârstnice (CPV) din Craiova. Are o poveste de viaţă frumoasă. A trăit bune şi rele, a rămas însă doar cu amintiri, pe care le povesteşte emoţionat. Vorbeşte cu mare uşurinţă despre primii ani de şcoală, de învăţătorul căruia îi păstrează şi azi, în suflet, imaginea, despre familia sa, despre perioada războiului.

„La vârsta de şapte ani, m-am dus la şcoală. Când am intrat în clasă, primul lucru pe care l-am văzut a fost un mănunchi de nuiele. Domnul învăţător ne-a spus «copii», nu ne spunea elevi, «ăstea sunt nuieluşele lui Moş Nicolae». Prin clasa a III-a, aveam să aflu rostul acelor nuiele, în ziua în care am avut de pregătit drept temă «Istoria lui Gelu». Când am fost întrebaţi cine a învăţat pentru ziua respectivă, am fost singurul care m-am ridicat în picioare. Cu o voce hotărâtă, învăţătorul mi-a spus să aleg o nuia din mănunchi, a pus restul colegilor în genunchi şi mi-a zis: «Ghiţă, să dai fiecăruia câte patru nuiele la palmă! Dacă nu vrei, ţi le dau eu ţie...». Am plecat ultimul în acea zi de la şcoală şi până acasă n-am stat din fugă“.

Ne-a povestit apoi cum, pe timpul când era elev în clasele primare, în zi de sărbătoare era dus împreună cu colegii la biserică. I-a fost atunci insuflată credinţa cu care a rămas până azi. 47 de ani a muncit la biserică, din care 25 de ani în strană ca şi cântăreţ.

„Când ne-am întors în ţară şi am auzit grai românesc, am zis că am scăpat de pe lumea cealaltă...“

Perioada războiului i-a rămas şi mai puternic întipărită în minte, ne-a povestit plângând despre camarazii pierduţi pe front în Rusi