O serie de incidente petrecute în ultimele săptămâni atestă fragilitatea relaţiilor româno-maghiare şi uşurinţa cu care acestea pot fi deteriorate. În momentul de faţă există riscul ca progresele remarcabile făcute pe calea normalizării acestor relaţii, în special la nivel interstatal, să ajungă pierdute din vedere.

Până recent evoluţia coexistenţei interetnice, a dimensiunii cooperării în regiune, precum şi a politicii centrale reuşiseră transformarea Ardealului într-un model demn de urmat pentru destule alte naţiuni cu minorităţi etnice. Dar acum tensiunile s-au accentuat din nou: au reapărut eternele discuţii despre predarea istoriei şi geografiei în limba maternă în zonele locuite de etnici maghiari şi modul în care potenţiala reorganizare teritorială ar putea afecta acest drept, la care se adaugă declaraţiile unor politicieni de prim rang de la Budapesta, ale reprezentanţilor partidului extremist Jobbik din ţara vecină, dar şi ale unor politicieni autohtoni.

Călătorind zilele acestea prin Ardeal, nu am avut, din fericire, sentimentul că tensiunile din planul politic s-ar fi transferat deja în cel social - nici în ceea ce îi priveşte pe locuitorii români, nici pe cei maghiari. Excepţii vor exista, desigur, dar la ora actuală ponderea lor pare insignifiantă. Atacul asupra rectorului maghiar din Alba Iulia a fost considerat de către cei mai mulţi dintre locuitorii zonei drept un incident profund nefericit, dar complet izolat, datorat deteriorării conduitei particulare destulor tineri şi nicidecum a recrudescenţei manifestărilor antimaghiare.

Exagerarea cea mai crasă formulată până acum de autorităţile maghiare a fost cea a vicepremierului Semjem. Comparativ, Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti a adoptat un ton mult mai reţinut atât în privinţa legii dublei cetăţenii adoptate de Parlamentul de la Budapesta, care oferă cetăţenia ungară t