Cu Guvernul Boc 5, Traian Băsescu se întoarce la reţeta care l-a consacrat: se pregăteşte să-şi reia discursul de opozant furios, păstrând în acelaşi timp frâiele puterii executive. Aceasta este logica din spatele recentei remanieri, elaborat pusă în scenă pentru a sugera o ruptură între preşedinte şi premier.
Am asistat la un întreg balet politic menit să ne convingă că liderul de la Cotroceni ar fi vrut, de fapt, să se debaraseze de Boc cel obedient. Toţi oamenii preşedintelui, de la intelectualii de curte până la garda pretoriană a femeilor PDL-iste, s-au pronunţat public pentru schimbarea Guvernului. În frunte cu însăşi pluri-ministra Elena Udrea, mesagerul favorit al lui Zeus. A fost suficient pentru ca naivii să creadă că păstrarea premierului s-a datorat unei "revolte" antiprezidenţiale în PDL.
Naivitatea nu e însă suficientă pentru a muşca o momeală atât de grosolană. E nevoie şi de o memorie foarte scurtă. Fiindcă, la începutul verii, situaţia se prezenta exact pe dos: preşedintele îi convoca la Snagov pe parlamentarii portocalii, ameninţându-i că-i trimite în opoziţie dacă votează moţiunea de cenzură şi-l lasă fără premierul de carton. E greu de crezut că, în ultimele trei luni, Boc a câştigat popularitate în partid. Că ar fi devenit liderul unei facţiuni disidente este un scenariul de-a dreptul hilar.
Să presupunem că există, într-adevăr, în PDL o grupare care ar dori ieşirea de sub tutela cotrocenistă. Pe cine şi l-ar alege drept portdrapel? Pe cel mai devotat slujitor al preşedintelui? Să fim serioşi. Emil Boc a rămas în fruntea Guvernului numai pentru că îi este în continuare indispensabil lui Traian Băsescu.
Zeus nu renunţă la guvernarea prin interpuşi. Dimpotrivă, o duce la nivelul următor. "Greii" partidului nu au demisionat fiindcă şi-ar fi atras mânia prezidenţială (deşi şi asta este o teorie pe care