Am citit, zilele trecute, o imensă tâmpenie numită pompos: "New Tourism Destination Brand For Romania". Să vă traduc? Nu, nu vă traduc. Cine a finanţat? Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Aici ar trebui să vă traduc. Dar nu înţeleg, pentru că "deşi vorbesc pe înţeles, eu nu îi pot pricepe", vorba poetului. România este o ţară a Misterelor.
De ce? Pentru că are multe mistere nedezlegate: MISTERUL Dezvoltării Regionale şi Turismului, MISTERUL Infrastructurii şi Transporturilor, MISTERUL Sănătăţii (ce adânc sună asta!), MISTERUL Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (bună potriveală!)...
Ce este misterios aici? Deşi documentul mai sus-menţionat a fost făcut public - adică iată o dovadă de activitate transparentă -, după ce-l citeşti, în loc să te lămureşti, eşti şi mai confuz. Şi cam aşa se întâmplă cu activitatea tuturor acestor MISTERE publice conduse de MISTAGOGI. Sau MISTERIOŞI - adică nişte MISTER serioşi, probabil.
Bun. Activitatea Misterelor publice este transparentă, se zice. Website-urile lor - mass-media şi internetul - sunt pline de documente făcute publice, adică. Dar dacă cineva ar da dovadă de imensul eroism să le conspecteze atent, ar constata că acestea nu fac decât să sporească... misterele. Adică, bun, da, s-a făcut cutare lucru, dar de ce aşa? Cui foloseşte? Ce spune statistica aia? Şi de ce nu se vede, aude, simte, miroase? Un singur lucru este clar şi nemisterios: taxele. Impozitele. TVA-ul. Când este să dai, Misterele se elucidează brusc. Când este să primeşti ceva ce ţi se cuvine în calitate de cetăţean, totul devine un roman poliţist sofisticat.
De mai multă vreme există această discuţie publică despre BRANDUL DE ŢARĂ al României. Şi lucrurile nu se leagă. Orbecăim. Ne uităm în oglindă şi, din nu se ştie ce cauze misterioase, nu vedem ce trebuie. Păi, cum să fie altfel când totul