A fost la bordul avioanelor aproape jumătate din viaţă, iar acum se relaxează cu literatura: citeşte, dar scrie şi eseuri scurte.
Dacă îl întreabă cineva ce vârstă are, Ioan Sălăgean spune 127 de ani pentru că la 63 a trăit de două ori mai intens decât oricare alt om cu o meserie obişnuită. A fost 26 ani pilot de supersonice şi zece ani a zburat la bordul avioanelor de încercare de la Aerostar. A fost profesor la Aviaţie, iar în prezent se bucură de liniştea pe care i-o dau anii pensionării.
„Am iubit zborul dincolo de mine. Am fost un rebel căruia i-a plăcut să încalce regulile conştient, cu scopul de a le schimba“, ne-a spus băcăuanul. Adolescent fiind, nu şi-a imaginat că va deveni pilot de MIG 21.
„Nici prin cap nu mi-a trecut că voi lucra în Aviaţie. A fost pură întămplare. Când le-am spus părinţilor că vreau să urmez liceul militar, nu au fost de acord. Mi-a aduc şi acum aminte cuvintele tatălui meu: «Indiferent ce ai face, la uşa mea să nu vii să plângi»“, povesteşte Ioan Sălăgean. Mai apoi, s-a hotărât să-şi facă o carieră în Aviaţie, urmând toţi paşii necesari pentru a deveni comandant militar.
La 18 ani a zburat pentru prima dată
„Mama a încercat să-l convingă pe tata să nu mă lase să plec, dar nu au reuşit. Nu am mai avut nevoie de ajutorul lor, ba mai mult, eu am fost cel care mai târziu, de la 22 de ani, i-am plătit fratelui meu şcolarizarea. Jumătate din venitul meu îl trimiteam acasă“, spune comandorul în rezervă.
Când avea 18 ani s-a urcat pentru prima datăîntr-un avion. Nu a fost el pilotul, ci a fost doar însoţitor. A numărat 47 de zboruri până când a ţinut manşa cu mâinile lui. Prima dată a pilotat un IAK-18 cu două cabine, pentru ca mai apoi să încerce diferite tipuri de avioane. S-a specializat pe supersonice, pe care le-a pilotat timp de 26 ani. „Am urcat de nenumărate ori la bordul
