Cu politicieni mediocri, cu partide nereformate si primitiv organizate si gestionate, Romania va fi tot mai greu de administrat. Daca si cind s-ar putea indrepta lucrurile, e greu de spus. Sintagma „am intrat in Europa", cu toate variatiunile ei, a devenit in ultimul timp aproape la fel de frecventa ca buna ziua. Pina si colindatorii simteau nevoia sa faca trimitere la evenimentul cu pricina in preajma Craciunului. Aderarea cu acte in regula la Uniunea Europeana, cu toata mitologia insotitoare, a ajuns tema predilecta de discutie a zilei. Ceea ce e bine. Cu toate fabulatiile adeseori ridicole, cu asteptarile, dar si cu temerile exagerate care circula in voie pe strada, prin birourile firmelor private si institutiile de stat, prin ziare si pe micile ecrane. Mass media care a discutat si a intors pe toate fetele intrebarea „aderam in 2007 sau in 2008?" s-a preocupat pina acum foarte putin de consecintele aderarii. Acum lucrurile s-au schimbat. Se vorbeste despre pretul alimentelor si despre cum intram intr-o tara sau alta: cu buletinul sau cu pasaportul? Asistam la un amestec de entuziasm si ingrijorare si la destul de multa confuzie. Oricum, mai mult sau mai putin in cunostinta de cauza, romanii decreteaza care trebuie sa fie standardele europene in materie pentru bunuri si servicii, inclusiv pentru cele publice, si incep sa aiba mai multe pretentii de la autoritati. Si e de asteptat ca acest tip de presiune la care este supusa administratia publica sa creasca masiv

in perioada urmatoare. Ceea ce s-a intimplat la sfirsitul de saptamina la Giurgiu asa se explica. Fara sentimentul generalizat ca asa ceva nu poate fi acceptat intr-o tara din UE, revolta impotriva taxelor instituite de primaria de acolo foarte probabil nu s-ar fi declansat.

Problema e ca acest gen de schimbari va provoca cu siguranta modificari

sensibile in comportamentul autoritatilor, da