Pentru noi, românii, problema cea mai importantă legată de viitorul apropiat este trecerea la euro în 2014. În acest scop, trebuie să plecăm de la o realitate. Să înţelegem că statele aspirante la zona euro, între care şi România, sînt nevoite să ia în considerare, în formularea propriilor politici economice, obiectivul convergenţei către punctul cardinal de stabilitate şi creştere economică. Asta înseamnă: adio, finanţări inflaţioniste ale deficitului bugetar; programe riguroase de reducere a cheltuielilor în sectorul public; restrîngerea costurilor în economie şi eliminarea risipei. Pe scurt, punerea în funcţiune a tuturor ceasurilor din turnul pieţei. Şi nu doar a cîtorva. O condiţie fiind dezlegarea cîinilor concurenţei.
Pentru noi, românii, problema cea mai importantă legată de viitorul apropiat este trecerea la euro în 2014. În acest scop, trebuie să plecăm de la o realitate. Să înţelegem că statele aspirante la zona euro, între care şi România, sînt nevoite să ia în considerare, în formularea propriilor politici economice, obiectivul convergenţei către punctul cardinal de stabilitate şi creştere economică. Asta înseamnă: adio, finanţări inflaţioniste ale deficitului bugetar; programe riguroase de reducere a cheltuielilor în sectorul public; restrîngerea costurilor în economie şi eliminarea risipei. Pe scurt, punerea în funcţiune a tuturor ceasurilor din turnul pieţei. Şi nu doar a cîtorva. O condiţie fiind dezlegarea cîinilor concurenţei.
Trecerea la euro ar putea sprijini procesul de ajustare macroeconomică într-un mediu economic inedit pentru noi, cu inflaţie şi dobînzi scăzute. Probabil, nu vor fi posibile prea repede schimbări radicale. Dar ponderea schimburilor cu zona euro creşte deja, treptat, în comerţul nostru internaţional şi în portofoliul de investiţii private. Iată, aşadar, un domeniu în care integrarea europea