Un fir subţirel leagă două expoziţii bucureştene, într-un mod cât se poate de subtil, care vorbesc despre arta unor decenii nu prea depărtate ale Europei Centrale şi de Sud - Est, dar şi despre atitudini referenţiale la timpul prezent din aceeaşi zonă a Europei.

Prima este una de afişe de film, de provenienţă cehă şi este găzduită de Muzeul Naţional de Artă Contemporană. În general, în faţa unui asemenea exerciţiu eşti tentat să arunci o privire grăbită, aşa cum ni s-a întâmplat şi nouă, ca apoi să revenim cu mai multă atenţie şi să descoperim că, de fapt, ne aflăm în faţa unui experiment major al artei cehe din deceniile 7 şi 8 ale secolului trecut. Suntem avertizaţi că acest mod de a face artă, prin afiş de film, s-a experimentat şi în Polonia, în aceiaşi ani şi că, de fapt, artiştii au găsit în asta un subterfugiu excepţional de a ieşi în lumea curentă, multiplicând în mii de exemplare viziuni artistice ce se înscriu în curentele epocii. Sunt câţiva autori ce par să se fi specializat în acest gen de abordare, a unei problematici ce nu se leagă neapărat explicativ la subiectul filmului, dar nici nu-l ignoră, reconfigurând de cele mai multe ori doar sugestii ce-şi relevă plasticitatea în dreptunghiul de hârtie al afişului. Regăsim toate tehnicile pop art-ului, de rebrenduire a lucrurilor obişnuite într-un context care le semnifică personalitatea, dar şi elemente suprarealiste ale reconfigurării unei epicităţi bănuite numai, ca o provocare. Astfel de lucruri nu se întâmplau în România şi asta spune foarte mult despre cerbicia cu care erau păzite tainele libertăţii de exprimare de către aparatul ideologic al regimului de atunci. Aşadar, foarte rar regăsim chipuri ale actorilor care joacă în filmul pe care-l anunţă afişul, acesta constituindu- se într-un experiment artistic de sine stătător. Oedip Rege este anunţat prin câteva semne simbolice care, la o pr