Primul care contravenise planului Creaţiei este şarpele, (politicianul princeps) bineînţeles, întâiul deghizament al răului, al perversităţii, jivină astuţioasă, pe care Dumnezeu o pedepseşte crunt, să se târască pe pământ, să mănânce numai ţărână, femeia să-i zdrobească ţeasta, oriunde îl va întâlni, iar el să-i înţepe călcâiul, - indicaţie ciudată.
Foarte importantă va deveni de aici înainte relaţia Creatorului cu omul. Psihologia Celui de sus fiind croită după cea a viitoarei fiinţe terestre urgisite ce va stăpâni lumea de jos, - răzbunare, invidie, gelozie, grijă să nu-i fie încălcată autoritatea şi celelalte apucături tipice rasei umane, vor fi întâlnite şi la Atoatefăcător. Fiindcă, de exemplu - după ce El osândeşte pe om la cele mai mari cazne,... să facă din greu agricultură în condiţii aproape imposibile,... să-şi mănânce pâinea cu sudoarea frunţii şi celelalte, care mai de care mai anevoioase, după ce îi îmbracă pe amândoi făptaşii în haine de piele ori de blănuri, de unde slăbiciunea fiicelor Evei de mai apoi pentru pieile jupuite ale animalelor, de pradă, mai ales; după ce Dumnezeu, în sfârşit, le atrage atenţia asupra faptului că acum, gustînd din Pomul cunoaşterii binelui şi răului, adică al Ştiinţei, amândoi ar putea să aibă pretenţii, de exemplu să fie egali cu El şi cine mai ştie ce le va mai trece prin minte tot mîncând la mere interzise, ...să ajungă, probabil, nemuritori? - să trăiască în veci!...
Ei bine, din cauza aceasta, El se vede obligat să-i dea afară din Paradis, punct! Să nu fie probleme... Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma Raiului celui din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieţi...
E vorba numai de Adam. Femeia devenind, nu fără motiv, secundară. Multă vreme, în istorie, de ruşine, probabil, ea va călca întotdeauna spăşită în urm