"P artea cea mai rea a persecuţiei e alcătuită din amănunte. O să povestesc deci, poate prea minuţios, ultima arestare. Gérard, însoţit de amicul lui Kemal (născut în Franţa, francez deci, dintr-o familie de turci) stăteau, cam pe la ora 16,30, în faţa unui liceu privat, frecventat de fete). În timp ce Gérard făcea curte uneia dintre ele, Kemal trata cu un elev, de la alt liceu din vecinătate, achiziţia unei biciclete. Cerea 20 de euro, o afacere! Cam suspectă. Să notăm totuşi că Kemal avea nişte euro, nu prea mulţi, el lucrează, e ajutor de bucătar într-un chioşc unde se vînd clătite proaspete. Trei Ťtineriť vin în întîmpinarea lor. Unul dintre ei pare descumpănit. ŤBicicleta asta e a mea, mi-a luat-o un băiat mai mare, acum vreo o oră şi jumătate şi nu mi-a dat-o înapoi.ť Deci vînzătorul o Ťîmprumutaseť. Gérard nu vede decît o soluţie: să înapoieze bicicleta celui care spune că e proprietar. Un bun dobîndit în mod necinstit nu poate bucura pe nimeni. Kemal se resemnează. ŤTineriiť pleacă şi iau obiectul cu ei. În scîrţîit de frîne se parchează lîngă trotuar o maşină a poliţiei. Doi dintre ei sar din vehicul, îi pun pe Gérard şi pe Kemal la pămînt, mîinile sînt prinse în cătuşe la spate, apoi sînt aliniaţi la perete. Insulte şi ameninţări: ŤNenorociţilor!ť, ŤO să vedeţi voi!ť. ŤDar ce-am făcut?ť - întreabă cei doi. ŤŞtiţi foarte bine! Întoarceţi-vă cu faţa la lume, să vadă toţi cine sînteţi şi ce faceţi!ť. Se reface astfel, în condiţii moderne, stîlpul infamiei, aşa cum funcţiona în Evul Mediu (au fost expuşi cam o jumătate de oră), dar înainte de orice judecată sau acuzaţie. Apare furgonul: ŤSă vedeţi cum o s-o luaţi peste mutră, cînd n-o să vadă nimeniť. ŤVă plac cîinii?ť ŤLa comisariat n-o să vă ţină nimeni partea.ť Tinerii albi spun că totul e în regulă, bicicleta le-a fost înapoiată. N-are importanţă, sînt luaţi cu toţii - Gérard, Kemal, cei trei şi bicicleta.