Intrucat, asa cum am mai spus, nu mi se pare corect sa-i lipsesc pe cititorii Ziarului de Duminica de orice informatie referitoare la spectacolele Teatrului National din Bucuresti pentru bunul motiv ca lucrez acolo pe post de consultant artistic, am sa procedez la o sumara prezentare a activitatii din ultimele circa sase luni a acestei importante scene romanesti, abtinandu-ma insa (fireste! ) de la comentarii critice. Nu in sensul ca nu voi vorbi "de rau" montarile pomenite, ci in sensul ca nu voi emite nicio consideratie referitoare la calitatea lor.
Si asta nu pentru ca n-as avea pareri bine stabilite despre una sau alta dintre productiile TNB, ci pentru a evita orice posibil "conflict de interese" facand reclama vreunui spectacol sau, dimpotriva, alungand lumea de la el. Mai intai, insa, citeva informatii de ordin general despre cel mai mare teatru din Romania si, dupa cum se pare, unul dintre cele mai mari din Europa.
Teatrul National "I. L. Caragiale" din Bucuresti este un teatru public (adica subventionat - si anume, de la bugetul central, prin Ministerul Culturii si Cultelor, in a carui "subordine" se afla), stabil (adica dispunand de personal - artistic, tehnic si administrativ - propriu, angajat cu contracte pe termen atat limitat, cat si nelimitat) si de repertoriu (adica producand simultan mai multe spectacole si jucandu-le alternativ cata vreme sunt cerute de spectatori). Teatrul beneficiaza, la ora de fata, de patru sali, cea mai vasta (Sala Mare) avand peste 1.100 de locuri, iar cea mai mica (Sala 99), circa 100; celelalte doua, Amfiteatru si Atelier, pot primi in jur de 350, respectiv 250 de persoane. Din totalul de aproape 500 de angajati, o suta si ceva sunt actori; pe langa ei, teatrul mai are "in jur" (relatia este, de fapt, cu dublu sens) un numar de peste douazeci de artisti - printre care, personalitati uriase ale scenei romanesti
