În ianuarie 2013, Radu Vasile a acordat un amplu interviu ziarului „Adevărul“. Nu ştiam, atunci, că va fi şi cel din urmă. Fostul premier a decedat azi, într-un spital din Israel. Publicăm, în premieră, ultimele sale confesiuni.
Radu Vasile păşea liniştit în redacţia ziarului „Adevărul“. Era bolnav. Se împuţinase, deşi se încăpăţâna să nu admită asta. Fuma ţigară după ţigară. Am discutat, atunci, cu fostul premier, despre tarele noastre istorice, dar şi despre momentele principale din activitatea sa de prim-ministru al României (1998-1999): mineriada din 1999, vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România sau discuţiile „private“ despre tezaurul românesc cu actualul lider rus, Vladimir Putin, ori demersurile pentru integrarea României în Uniunea Europeană cu fostul premier britanic, Tony Blair. Radu Vasile îşi punea, tot mai mult, nădejdea în sănătate. De trei ani, de când fusese diagnosticat cu cancer de colon, fostul premier urma un tratament în Israel. Ieri, Radu Vasile a murit, răspus de boală. Acesta este ultimul interviu acordat de fostul ţărănist.
„Adevărul“: Ce mai faceţi, domnule Radu Vasile?
Radu Vasile: Nu am nimic special de spus. Deocamdată, scriu. Am publicat nişte traduceri, nişte cărţi.
Lucraţi la o carte de istorie acum.
Într-un fel, de istorie. Încerc să descifrez acele caracteristici care sunt o permanenţă a fiecărui popor, în sensul comportamentului. Am încercat să identific dacă există o continuitate în comportamentul nostru politic, că vorbesc de politic, nu neapărat de popor.
Şi există?
Reiese că există. Una dintre caracteristicile care de la început s-au fixat – aproape definitiv, până în ziua de astăzi – e o neîncredere a celor din afară faţă de clasa politică românească. Fie că e vorba de boierimea medievală, fie din epoca modernă.
Suntem percepuţi drept neserioşi?
Sunt
