OAMENI ŞI ŞOARECI. Soţii Vişan cresc zeci de porcuşori de Guineea în apartamentul lor. Preţul unui rozător poate sări de 150 lei. Pet-shop-urile sunt excluse din clientelă Sursa: Adrian Scutariu

Soţii Emil şi Ana-Ramona Vişan îşi împart apartamentul de la etajul şapte, dintr-un bloc de lângă Piaţa Naţiunile Unite, cu 35 de sufleţele.

Mogâldeţele păroase, cu ochi albaştri, roşii sau căprui sunt ca şi copiii lor. Sunt zece băieţi, 20 de fete şi cinci puişori. „Astă-vară am avut şi 50...”, îi mângâie cu privirea Ana-Ramona. „E un hobby care se autofinanţează. Ar putea deveni o afacere, dar nu dorim asta”, o completează soţul.

E vorba de „Crescătoria Inka”, singurul aşezământ de acest fel din Bucureşti. Aici, se încrucişează cele mai frumoase rase de purceluşi de Guineea. Nişte bijuterii cu blăniţă, inofensive şi uşor de întreţinut.

La 16 zile porcuşoarele intră în călduri

Primul locatar al fermei porcuşoreşti, a fost, în 2001, o femelă de „Angora”, Flu Flu. Rasa nu e specifică doar pisicilor, sunt şi iepuri şi purceluşi de acest tip. Apoi au mai luat un „Texel”, Ugo Curly. O dată la 16 zile, femelele intră în călduri.

După naştere, între două şi şase ore intră în ovulaţie. Înainte să intre în travaliu „mămica”, muţi masculul într-un alt vivariu din rastelul ce ocupă un perete întreg din sufrageria familiei Vişan. Altfel, te mai procopseşti cu o tură de porcuşori.

„Noi nu vindem la pet-shop-uri”

„Efortul e de o sută de milioane de lei, pe an, pe care îi recuperăm din vânzări. Profit n-am făcut. Ar putea deveni o afacere, dar nu te-ar mai interesa animăluţele. Nu vindem la pet-shop-uri”, spune Emil Vişan, de meserie pictor. Pentru întreţinerea godăceilor cară lunar peste 30 de kile de talaş şi tot atâtea kilograme de grăunţe pentru micile rozătoare.

Hrana