De la Baia Mare s-au lansat în fotbal, în anii '50-'60, trei fraţi Gergely. Povestea lui Iuliu, cel mai mare şi cel mai talentat dintre ei, ascunde drame şi renaşteri demne de o carte
Au existat trei fraţi Gergely în fotbalul românesc. Au început fotbalul la Baia Mare. Carieră a făcut doar unul, Vasile, mijlociul. S-a remarcat la Dinamo, de unde a ajuns la "naţională". A făcut parte din "generaţia Guadalajara". Imediat după Mondialul din '70, a rămas în RFG, după un turneu cu dinamoviştii. S-a stabilit în Berlinul de Vest şi nu s-a mai întors niciodată în ţară! Iosif, mezinul, a "ars" doar pînă la nivelul ligii secunde. A murit în 2004.
Cu Iuliu, fratele cel mai mare, e o altă poveste. Cu cinci decenii în urmă era golgeterul "naţionalei" de juniori sub 17 ani. Era considerat o mare promisiune pentru prima reprezentativă. Destinul lui, sortit celebrităţii pe gazon, s-a frînt însă brusc, tot în iarbă, înainte de majorat!
Oprit de Securitate
Iuliu Gergely (69 de ani) a fost coechipier cu regretaţii Mateianu, Ivansuc sau Petru Emil. În tinereţe era febleţea legendarului antrenor Titi Teaşcă, la Under 17. Marca meci de meci, la club sau sub tricolor. Urma "naţionala" mare. În '56, "tricolorii" juniori urmau să plece într-un turneu în Spania. Iuliu a fost oprit în ultimul moment de Securitate. Motivul? Era de origine ungară, iar la Budapesta tancurile sovietice abia înăbuşiseră în sînge prima mare revoltă anticomunistă.
Bucureştiul roşu lansase ordin ca etnicii maghiari să fie ţinuţi cu stricteţe sub observaţie pe întreg teritoriul ţării. Aşa că tînărul fotbalist, venit de la Baia Mare în Capitală spre a zbura la Madrid, a fost nevoit să urmeze calea înapoi spre casă. "M-a ajutat Imi Ienei să fac rost de o foaie de drum să mă pot întoarce la club", îşi aminteşte el. Un fapt aparent banal. Care avea însă să-i frîngă to
