* E foarte placut si reconfortant sa stii ca, de fapt, nu faci gratare si bei bere pur si simplu, ci faci gratare si bei bere la adapostul scutului anti-racheta. Ca, de fapt, nu tirii teava sau cornierul prin sectie, pur si simplu, ci tirii sub scutul anti-racheta. Daca n-ai bani de intretinere e rau; sa nu ai bani sub scutul anti-racheta este cu totul altceva, fiindca lipsa banilor e compensata de o calda senzatie de siguranta, care il transforma pe roman intr-un Superman cu puteri supranaturale, constient ca nici o racheta nu-i va tulbura linistea. Toate astea (si altele asemanatoare) sint valabile doar in cazul unui atac cu rachete: din pacate, in cazul unui atac cu bite, pietre, sabii ninja sau latunoaie smulse din gard, scutul e neputincios. Si, oricit de multa bunavointa ar avea, el nu poate face nimic impotriva crizei, a scumpirilor, a reducerilor de salarii si pensii etc. Pe partea economica, nici o brinza, asadar! La urma urmei, bine macar ca sintem sub scut si nu intinsi pe el... * Ca in fiecare an, dupa mindra zi de 1 Mai muncitoresc, incep sa iasa la iveala pe posturile de televiziune secvente despre petrecerile si petrecaniile care au avut loc in diverse colturi de lume si chiar de tara: am vazut, astfel, de enspe mii de ori, secvente de la Vama Veche, cu mirlanii beti care au agresat doi ziaristi, apoi secvente de la Viena, cu bataia intre grataristi, apoi secventele alea, de la mare, dintr-o statiune, unde vreo doua duzini de cetateni il bateau pe altul, cazut la pamint, apoi alte miliarde de imagini cu romani inghesuiti pe fiecare firicel de iarba, ca buburuzele, consumind bere la pet in jurul focului si asteptind sa se faca jarul pentru mici. In legatura cu aceste din urma secvente avem o nedumerire: de ce s-au difuzat ele? Pentru cine? Cei mai multi telespectatori se aflau, deja, la distrus natura in cadru organizat, si nu prea credem noi ca se uita