Imaginea romanului in UK a anului 2007 este interesanta, captivanta si exista destule cazuri de reusita. Dar cei care ar trebui sa cultive aceasta imagine, cei care prin natura organizatiilor pe care le conduc si prin functiile pe care le ocupa ar fi obligati sa ajute, sa sustina si sa se zbata pentru drepturile romanilor, tac sau sunt de negasit. Editorial Petitia lansata de noi in urma cu o luna a provocat un neasteptat de mare interes in randul romanilor aflati in Marea Britanie, dovada cele peste 1600 de semnaturi care o sustin.
Avand in vedere ca mai avem la dispozitie aproape doua saptamani pana la data la care urmeaza sa o inaintam guvernului britanic, cu siguranta ca numarul sustinatorilor ei va fi mult mai mare.
Romani care au nevoie de dreptul la munca pentru un trai mai bun, romani care vor ca cei nou veniti sa nu mai intampine aceleasi greutati, britanici care vad lucrurile altfel decat guvernul, au semnat aceasta petitie si spera ca vom schimba ceva.
Au semnat pentru ca nu le este teama sa ceara ce li se cuvine, pentru ca stiu ca doar impreuna, la unison, putem avea o voce ca si comunitate.
Din pacate, alergand dupa semnaturi am ramas totusi cu un gust amar. Apelul nostru catre asociatii, organizatii si biserici romanesti de a incuraja aceasta petitie si de a o sustine a ramas fara raspuns. Asociatiile si organizatiile nu raspund la telefon, emailul ramane fara raspuns. De teama sa nu deranjam politica britanica, ignoram ce se intampla in jurul nostru si tacem in continuare.
Ma intreb si eu daca lipsa de sprijin pentru un demers care cere stoparea discriminarii romanilor din UK provine din lasitate, egoism sau pur si simplu este vorba de dezinteres?
Am investit fonduri in aceasta campanie, am investit timp, si cu mult suflet, o mana de oameni au facut-o cunoscuta comu
