Romanul dvs. recent, Raport asupra singuratatii, s-a vindut intr-un timp foarte scurt, avind in vedere ritmul cu care se vinde in general romanul romanesc. Puneti acest lucru pe seama carierei de scriitor pe care v-ati construit-o cu minutiozitate sau pe o normalizare a pietei de carte? Cred ca e vorba si de una, si de alta. Ce pot sa va spun este ca si celelalte doua carti - aparute, spre bucuria mea, tot la Editura Polirom - s-au epuizat. S-au epuizat si carti care erau la editia a cincea sau a sasea, asa ca, pe de o parte, inclin sa cred ca are loc o normalizare a gustului, iar pe de alta parte, conteaza probabil si trecutul meu literar. Asta inseamna ca o carte cu numele dvs. vinde in mod cert. Nu am nici o indoiala. Fapt dovedit cu romanele care au cunoscut cele mai multe editii. Nu-mi stau prea mult cartile prin librarii. Spuneati, de asemenea, ca sperati ca aceasta sa fie cartea cea mai buna pe care ati scris-o pina acum. Intotdeauna cartea pe care urmeaza sa o scrii este cea mai buna. Nu stiu daca aceasta, despre care vorbim, este cea mai buna, dar sper totusi ca va ramine printre cele doua-trei de virf. Romane dintre care nu ar putea lipsi Recviem pentru nebuni si bestii. Eu as indrazni sa cred acum ca este cea mai buna pentru ca nu am scris-o, ca pe aproape toate celelalte, in anii prerevolutionari, tensionat si cu gindul la cititor - adica sa fiu util, sa strig ce era de strigat, sa spun adevarul despre cum se traia in acea perioada -, ci am scris-o pur si simplu din placerea de a face literatura, in ideea ca vine un moment in viata fiecarui om, cind el trebuie sa spuna exact ce simte, ce crede despre sine, despre lume, despre toate imprejurarile prin care a trecut. Avind in vedere ca personajele dvs. trec dintr-o carte in alta, priviti fiecare carte ca pe o sansa pe care o dati in plus anumitor personaje? Ati observat foarte bine. Intotdeauna am avut cite