La finele anului trecut, regizorul David Esrig s-a aflat la Bucuresti, pentru a inaugura - cu un Asteptandu-l pe Godot fara cusur - Teatrul Tineretului "Metropolis". Am profitat atunci de ocazie si am realizat doua episoade de confesiuni. Ceva ramasese insa nespus si, dovada ca nu a fost doar o impresie personala, m-am pomenit la inceput de ianuarie cu un e-mail de la marele regizor, care avea atasat un epilog la miniserialul nostru: "Simteam ca mai trebuie spus ceva. ..". (Marcela Gheorghiu)
Trebuie sa ma intorc la inceputuri, sa punctez reperele esentiale ale debutului meu in teatru. Ele sunt foarte importante pentru activitatea mea ulterioara. Drumul catre teatru a inceput, asa cum am mai spus, la Televiziunea Romana. Dupa succesul cu spectacolul de absolvire (Moliere, Vicleniile lui Scapin), cu care am facut un turneu prin toata tara si am inaugurat Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, am primit unele oferte de angajare in Bucuresti, dar ce vedeam pe scena era inca prea departe de ceea ce imi imaginam eu ca trebuie sa fie teatrul. Televiziunea, in schimb, era atat de cruda, de tanara in acea vreme - sincer, cred ca m-am numarat printre pionierii bransei -, incat se putea experimenta destul de liber pentru acea perioada in toate domeniile vizualului.
Asa s-a facut ca am acceptat chemarea de a lucra ca regizor la Televiziune, in 1957, a redactorului-sef Radu Vasiliu, un foarte entuziast si inteligent jurnalist, care, din cauza acestor calitati, a si fost rapid dat afara din TVR. Am mai spus, de asemenea, ca am avut ocazia sa-mi transmit propriile spectacole - Vicleniile lui Scapin si, mult mai tarziu, Nepotul lui Rameau (imprimarea a fost stearsa); in plus, am transmis fotbal, muzica usoara si clasica, am pus in scena Teatru la TV, am facut emisiuni de Revelion cu Maria Tanase - una dintre amintirile legate de aceasta mare artista am evocat-o
