Aud că Poliţia l-a arestat pe Gore, cel mai tare interlop din Cluj, şi, de fapt, din întreaga lume, el fiind Râmaru, plus Jack Spintecătorul, plus el însuşi înmulţit cu 20, după cum se autoproclamă. Domnul Gore, internat în spital pentru cufureală, s-a plictisit brusc şi s-a cărat, nu înainte de a ataca personalul şi a înjunghia un brancardier.
Un gen de eveniment care are loc aproape cotidian în România supraproducţiei de violenţă. Diferenţa specifică în cazul domnului Gore constă în faptul că înainte de a comite tentativa de omor şi în timp ce era anchetat pentru 28 de acuzaţii de viol, d-sa a fost de nenumărate ori invitatul de onoare al televiziunilor din Cluj. Etalându-şi muşchii în tricouri înflorate, înconjurat de fete vesele, Gore şi-a putut prezenta concepţia despre viaţă, mai exact despre moarte, omor, femei, război şi pace. Nimeni nu s-a gândit o clipă că aducerea pe ecran ca vedetă a unui ins cu un asemenea potenţial criminogen e aproape o crimă. Şi când spun nimeni, mă gândesc la televiziuni, dar şi la publicul lor. Important era că goriloiul Gore, cu siguranţă, făcea rating, se uita lumea la el.
Astăzi, privind din spatele ecranului de televizor, suntem cu toţii egali în faţa ratingului, aşa cum cadavrele dezbrăcate la morgă sunt egale între ele. Subsemnatul nu mai nutresc nicio iluzie că aş fi invitat să apar la televizor pentru felul în care gândesc şi trăiesc. Sunt un procent de audienţă, cum e şi Gore, cum sunt atâţia alţi speculanţi, turnători la securitate, şmenari cu statul, şantajişti, histrioni demenţi care apar pe ecran ca să analizeze situaţia şi să dea poveţe populaţiei - au şi ei ratingul lor.
Dacă aş băga şi eu pe cineva într-o secţie de reanimare sau direct în pământ, aş face mai mult rating decât toate apariţiile mele tv şi editorialele pe care le-am scris.
PS
Andrei Pleşu ne-a informat, în 2011, vara, că