MUŞCĂTURILE
Muşcăturile, în fapt, sînt nişte mulaje.
Şi românii, ca şi franţuzoaicele (sîc!), se înnebunesc după mulaje.
Sînt obţinute, cum ar spune tehnologii, prin presare la rece. Îţi laşi un mulaj dentar după toate regulile artei. Urma dinţilor mei în carnea ta. Şi îmi place să mă contemplu acolo. Să mă bucur de fiecare fir al lumii. De fiecare dinte.
Muşcă-mă adînc, pînă ai să dai de mine însumi.
*
Femeile franceze sînt superficiale. Superficiale? Nu toate. Superficie înseamnă şi spuma zilelor. Spuma mării. Spuma tuturor mărilor din lume, strînsă aici, pentru tine.
Îmi şi închipui acţiunea aia înceată. Depilarea. În toate modurile în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîşierea. Despărţirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii.
Prăbuşit. Prăbuşit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbuşit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenuşie. Creierul. Un bebeluş rebel.
Scuip viaţa. Viaţa sare din mine sub formă de mucusuri. Viaţa se aruncă în aer şi cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai mult expectorînd. Aruncînd sputa ca pe o dejecţie a existenţei.
*
Cînd sînt trist, obosit, mă gîndesc la femeile parizience. Stilate. Aşa, avînd aceeaşi eleganţă ca şi fraza lui Celine, preferatul meu.Aceeaşi debordanţă. Aceeaşi frumuseţe paranoică.
BARIŞUL ROŞU
Stau în Paris şi îmi aduc aminte. Dar nu despre Paris.
Îmi aduc aminte despre Olga. Ar trebui, mai corect spus, despre O., dar numele simte şi cere să-i adaug carnaţie. Bine, fie: Olga. Olga stă, undeva, la periferia Galaţilor. Acolo unde e o rîpă şi o buză a rîpei. Coborîm pe ea. Ne plimbăm. În faţa noastră e un lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu şi de floarea-s