Contextul politic internaţional, cel al apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană, în perspectiva summit-ului de la Vilnius, ridică tot mai mult în atenţia Occidentului problema conflictului de pe Nistru.

Una dintre cele mai cunoscute publicaţii americane de analiză geopolitică, Stratfor, publică o analiză a situaţiei din această regiune, un focar de tensiune care, odată cu parafarea Tratatului de Asociere dintre Chişinău şi Bruxelles, se „europenizează”.

„Nici Rusia şi nici Transnistria nu par pregătite să rezolve conflictul teritorial cu Moldova foarte curând, în ciuda promisiunilor făcute în acest sens”, se arată în debutul articolului dedicat acestui subiect. După o scurtă prezentare din punct de vedere geografic şi istoric, dar şi din punct de vedere al dinamicii demografice a regiunii separatiste, analiştii Stratfor continuă: „Identitatea culturală complică problema transnistreană.

Moldovenii sunt etnici români, iar limba lor este cvasi- identică cu cea română. Diferenţele culturale erau insesizabile până la apariţia influenţei ruse, în sec. al XVIII-lea”. Prăbuşirea URSS a adus R. Moldova într-o situaţie unică, posibilitatea de a crea un stat propriu. În absenţa unei identităţi naţionale proprii, mulţi moldoveni au considerat ca normală întoarcerea la limba şi cultura românească, ceea ce a agravat tensiunile cu transnistrenii, care au început să se simtă înstrăinaţi de majoritate şi de aspiraţiile acesteia. „Această înstrăinare se baza nu doar pe diferenţele culturale. În timpul Imperiului Rus, dar, mai ales, pe vremea URSS, Transnistria a fost un punct industrial strategic, spre deosebire de Moldova orientată aproape exclusiv pe agricultură. O cantitate disproporţionată de producţie metalurgică, chimică şi energetică a fost plasată în regiune, Transnistria devenind şi o componentă cheie a sectorului defensiv sovietic, prin cantonarea A