Dumnezeu a binecuvîntat cultura română cu Ion Antonescu. Iar Ion Antonescu binecuvîntează cultura română cu Marshall Turism. E atîta îndumnezeire în acest om, încît simplul "Vă mulţumesc că existaţi!" este prea puţin. Trebuie să-i sărutăm urma paşilor, să păstrăm ca pe ceva de mare preţ obiectele pe care le-a atins, să ne bucurăm plămînii cu mireasma binemirositoare pe care o lasă simpla lui prezenţă. Să-l pomenim în rugăciunile noastre şi să-i invocăm numele aducător de fericire pe pămînt. Şi, desigur, dacă nu îndrăznim prea mult, să-i sărutăm dreapta, cea de pe care ne face cu ochiul acea minunăţie de ghiul, asemeni peceţii marilor domnitori ai ţării. Cam în sensul acesta glăsuiau "Greii scenei româneşti" (aşa cum îi numea emisiunea "Pentru dumneavoastră, doamnă") pe mai multe posturi de televiziune, puşi să vorbească despre minunata excursie cu clasa pe care le-a organizat-o domnul diriginte Ion Antonescu, "Mareşalul nostru", cum îi spuneau ei. Greii şi Mareşalul au devenit de cîţiva ani inseparabili şi complementari, ca biela şi manivela, ca noaptea şi ziua, ca Yalta şi Malta. (Unii fără alţii se simt ca Dracula fără sînge, ca maestrul Lăcătuş fără minge.) Mareşalul îi poartă pe Grei pe la mînăstiri, îi duce la sfinţirea bisericii pe care el însuşi a ctitorit-o (şi pentru a cărei tîrnosire se deplasează special de la Bucureşti în cătunul natal al marelui om un sobor de preoţi, în frunte cu Preafericitul Teoctist), le dă tuturor diplome şi mese îmbielşugate, cu taraf de lăutari şi foc de tabără. Greii, la rîndul lor, îi fac reclamă Mareşalului pe la televiziuni (acestea acordă un generos spaţiu unui asemenea eveniment - aşa cum au făcut de data aceasta, spre exemplu, TVR 2 sau Realitatea TV), spunînd tuturor ce om providenţial este şi, desigur, mulţumindu-i din tot sufletul lor de artişti (o femeie în faţa microfonului iscoditor al reporterei: "Nici nu avem