(Pe data de 9 octombrie, am publicat pe Contributors.ro o scrisoare deschisă către Cristian Mungiu, realizator al filmului După dealuri, inspirat de cărțile mele, Spovedanie la Tanacu și Cartea Judecătorilor. Numeroasele reacții ale cititorilor m-au convins că povestea trebuie spusă până la capăt.)

În vara lui 2005, mă aflam în redacția în limba română a BBC World Service de la Londra. Eram în trecere. De un an, mi se încredințase conducerea biroului lărgit de la București. Depeșele de presă anunțau un caz morbid petrecut în România : se spunea că, la o mănăstire de lângă Vaslui, într-o tentativă de exorcizare, un preot împreună cu patru călugărițe răstigniseră pe cruce și omorâseră cu sadism o tânără măicuță.

Peste câteva zile, m-am întors la București. Povestea luase amploare. Ziarele și televiziunile deciseseră deja vinovații și vinovățiile. Titluri de o șchioapă îmbinau o revolta anticlericală mocnită cu linșajul public. Cazul depășise emoțiile de moment ale unui fapt divers și devenea răfuială națională. Presa internațională prelua informațiile din România. Cu cât citeam mai mult, cu atât înțelegeam mai puțin.

Am recurs la întrebările elementare ale meseriei : cine, ce, unde, când, cum, de ce, și, după o saptămână de cercetări, am întocmit o primă cronologie a faptelor, pe care am publicat-o pe site-ul BBC. Încercasem să verific fiecare informație din mai multe surse, dar îmi lipsea confruntarea cu preotul și cele patru călugărițe. La vremea respectivă, se aflau în arest preventiv la București. Văzând cronologia, avocații celor cinci m-au contactat întrebându-mă dacă nu vreau să vorbesc cu împricinații. A avut loc prima noastră întâlnire care avea să fie urmată de multe altele, pe parcursul a aproape doi ani. Preotul și cele patru călugărițe mi-au povestit versiunea lor asupra întâmplărilor. Am mers apoi pe urmele fetei care murise (la orfelinat,