Universul germanilor din Romania nu a fost nicicand atat de uniform pe cat ar putea parea la o prima vedere. svabii banateni s-au demonstrat a fi o comunitate precumpanitor extroverta si activa din punct de vedere intelectual, augmentand continuu caracterul cosmopolit al acestui spatiu interetnic – chiar si in vremurile in care Europa era bantuita de spectrul totalitarismului nationalist. Sasii din Transilvania si-au cladit, de-a lungul secolelor, o lume mai degraba introvertita, dedicandu-se unor obiective solide, preponderent materiale, contribuind ca atare enorm la dezvoltarea spatiului ardelenesc. Au ramas insa rezervati fata de celelalte grupuri etnice – aspect ce a condus la o rezistenta diminuata in fata permanentelor presiuni din exterior care urmareau ca Ardealul sa danseze dupa cum ii canta fie Bucurestii, fie Viena sau Moscova.
Doua evenimente au atras, zilele trecute, atentia asupra ambelor miniuniversuri germane din Romania sau, mai exact, asupra a ceea ce a ramas din ele. Evenimentul de departe cel mai memorabil a constat din atribuirea Premiului Nobel pentru Literatura pe 2009 scriitoarei Herta Müller, o germana originara din Banat, a carei opera descrie supliciile individuale in vremurile implacabilei dictaturi romanesti. Tema este si ramane de o certa relevanta universala – in pofida disparitiei oficiale a dictaturii din spatiul central-european. Despotismul autohton – brutal, incompetent si venal – a facut loc, pana la urma, unei democratii-surogat, in care slugile lui Ceausescu, aceleasi care au chinuit-o pe Herta Müller pana in 1987, o duc si in prezent cat se poate de bine. Democratia, capitalismul, sistemul judiciar, ba chiar si invatamantul superior (vezi succesul jalnicului model "Spiru Haret") au ajuns profund distorsionate. Un Parlament cu apucaturi penale continua sa ignore interesele cetatenilor tarii, demonstrandu-se de-a lungul anil