Încă din prima etapă a cercetării sale, prezentată în volumul din 2011, Dorin Bodea a avut o idee excelentă prin simplitatea sa: să-i întrebe pe subiecţi nu doar care sînt valorile lor principale, ci şi cum cred ei că ar aprecia ceilalţi români respectiva listă de valori. Nu cred, însă, că se aştepta la rezultatele obţinute! Căci ceea ce a rezultat, încă de atunci, din această comparaţie între valorile personale şi valorile celorlalţi a fost o distribuţie aproape simetric opusă. Astfel, de pildă, „comportamentul civilizat“ se afla în fruntea valorilor personale, în timp ce era plasat doar pe locul 76 în valorile atribuite celorlalţi români. Altfel spus, fiecare român se consideră o persoană civilizată, trăind într-o masă de români necivilizaţi. Desigur, supraaprecierea eului nu a fost inventată de români, ea este curentă, firească şi chiar necesară, dar în anumite limite!
DE ACELASI AUTOR Umorul, rîsul şi românii Colectivism şi asociere D'ale bucuriilor vieţii Eu, nomadul Privind din partea opusă, retrogradarea valorilor românului (altul decît mine) nu mai apare ca un monopol al „demitizării“ efectuate de elite, spre furia poporului, ci este chiar tendinţa dominantă a exact acestui „popor“. Oricum am privi însă lucrurile, o asemenea distanţă între valorile atribuite sinelui şi cele atribuite celorlalţi membri ai aceleiaşi societăţi devine un fapt îngrijorător...
Anul acesta, Dorin Bodea revine cu o a doua rundă a acestei „cercetări de suflet“, care aprofundează, printre altele, şi această chestiune. Precizez din capul locului că ancheta se referă doar la „valorile angajaţilor“, mai exact la un eşantion pseudoaleator de angajaţi majoritar tineri, cu studii superioare şi din mediul urban. În terminologia ciudată din ultima vreme, avem, deci, de-a face cu valorile României harnice, nu cu cele ale leneşilor...
Situaţia se repetă, însă, ş
