Sătul ca FMI să fie umbrela lui Boc pentru toate prostiile şi abuzurile (“Astea-s condiţionările FMI”), directorul general al Fondului, Dominique Strauss- Kahn, chiar dacă ar avea un oarece interes politic, a renunţat la tonul diplomatic şi l-a pus l-a punct pe premierul (?) român: FMI nu a cerut să fie măcelărite salariile şi pensiile (ba chiar a atras atenţia asupra suportabilităţii populaţiei şi a precizat că fiecare guvern e dator să-şi protejeze cetăţenii, propunând soluţii alternative). Jeffrey Franks, şeful Misiunii la Bucureşti, a confirmat aserţiunea lui Kahn. Dar Boc şi ceata lui (mai abil, Băsescu tace acum) rămân pe poziţii, românii de rând trebuie jupuiţi. Dacă n-ar provoca deja, sub spectrul mizeriei generalizate, sinucideri, o asemenea atitudine ar fi grotescă şi ar trebui sancţionată nu cu pietre, ci, cel mult cu ouă clocite.

Cinic şi incapabil, deopotrivă disperat că nu mai are bani şi nu ştie cum va deconta zecile de miliarde de euro care i-au trecut pe sub pix, irosindu-se în bună parte în contracte suspecte ale clientelei pedeliste, Boc trebuie să găsească rapid fonduri. Să restructureze ministerele şi agenţiile? Imposibil, l-ar spânzura mahării portocalii. Să aducă rapid companiile de stat şi regiile - stat în stat - la grila de salarizare bugetară? Nu-i în stare, ştăbărimea de acolo- i făcută din pedelişti şi de acolo vin bani pentru partid. Reducerea reală a cheltuielilor şi a achiziţiilor publice, blocarea investiţiilor umflate oneros, verificarea la sânge a dezmăţului financiar din ministere? Bâiguieli pe care le-am tot auzit. Neînstare să gestioneze raţional criza, după ce a minţit ordinar că am scăpat, Boc persistă într-o politică tâlhărească: dă în cap celor mai slabi.