Pentru educatie urmeaza un moment extrem de important. Isi va duce premierul Emil Boc pana la capat intentia anuntata, de a-si asuma raspunderea pe pachetul de legi Miclea, sau totul va ramane “ametit” in jocul de culise din politica damboviteana?

Argumete pro si contra

Asumarea raspunderii pe pachetul de legi Miclea inseamna un important pas spre modernizarea statului roman, intr-un domeniu delicat dar important: educatia. Actualul guvern si-a anuntat prin programul de guvernare aceasta importanta misiune si ar fi aproape de miracol sa se achite de ea, asa cum nimeni n-a facut pana in prezent.

Rezistenta la modernizare a structurilor profitoare din invatamantul superior, mai ales, are drept explicatie principala pierderea unor surse de finantare, de stat si din taxe, care le-a adus pana acum o prosperitate materiala nesperata, iar Romaniei renumele de tara corupta si incremenita in tiparele comuniste ale educatiei.

Daca premierul Boc merge pana la capat exista riscul ruperii coalitiei, dar si iesirea cu fruntea sus a premierului: “am vrut sa modernizez Romania, nu reusesc, plecam acasa”!

Varianta “asomarii”

Se salveaza coalitia, dar cu victoria clara a PSD si a d-nei Andronescu. Aproape toate comentariile au aratat ca in Codul Educatiei se prezerva sistemul legislativ in care stationam de 19 ani, cu consecintele cunoscute.

Codul Andronescu mentine organizarea centralist-etatista a invatamantului, nu realizeaza descentralizarea si depolitizarea acestui domeniu, ignora principiul european al subsidiaritatii conform caruia decizia este eficace atunci cand este luata de cei pe care ii afecteaza.

In schimb, pachetul de legi Miclea, fara a fi perfect, sparge zidurile de aparare ale clanurilor universitare, limiteaza activitatea la varsta de pensionare de 65 de ani, penalizeaza plagiatul cu