Primele urme ale unei aşezări omeneşti pe locul actualului municipiu Călăraşi datează din neolitic, aşa cum o dovedesc descoperirile arheologice specifice culturilor Hamangia, Boian şi Gumelniţa. Vechea denumire a municipiului Călăraşi este Lichireşti. Numele provine, aşa cum afirma primul istoric al urbei, Pompei Samarian, de la hramul primului lăcaş de cult creştin, ridicat aici, cu mult înainte de 1630.
Este vorba despre biserica Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei. De aici şi-au luat localnicii numele de lichireşteni, iar aşezarea pe cel de Lichireşti. “ La sfârşitul secolului al -XVII-lea, domnitorul Constantin Brâncoveanu stabileşte în apropierea Lichireştiului, pe malul Ezerului, reşedinţa unui steag de călăraşi ştafetari, care se ocupau cu transportul corespondenţei domneşti spre Constantinopol, prin Silistra. De la aceşti călăraşi ştafetari, care după terminarea serviciului s-au stabilit în aşezarea ce se află în apropiere, satul Lichireşti îşi va lua noul nume, acela de satul Călăraşilor sau Călăraşi. Pentru prima dată, aşezarea este menţionată cu denumirea de Călăraşi vel Lichireşti, în harta austriacă de la 1791”, precizează prof. Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor Călăraşi.
Mărturiile unor călători străini
La 1 mai 1734, Călăraşi este menţionat ca târg, ceea ce reprezintă un semn că satul luase proporţii şi că pe aceste meleaguri începuse să se dezvolte o viaţă comercială mai intensă. Diferiţi călători străini, în drumul lor spre Silistra sau Constantinopol, lasă o serie de mărturii despre Călăraşi. Pentru Lady Craven, Călăraşiul este calificat drept “un sat frumos”, în timp ce contele Alexandru de Hauterive observă cu interes “copii jucându-se cu zmeul”. Dezvoltarea rapidă a aşezării l-a determinat pe domnitorul Mihail Racoviţă să aprobe cererea Epitropiei Spitalului Colţea, proprietarul moşiei, prin care târgul organizat în alt loc-St