Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika, în 31 august, reprezintă, după vizita Papei Ioan Paul în România, cel mai important eveniment, fiind o recunoaştere a martiriului său, a declarat, miercuri, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), preotul Francisc Doboş.

"După vizita Papei Paul în România, asistăm la cel mai important eveniment, respectiv beatificarea unui prinţ, preot şi martir. În 1902, el a intrat în comun cu biserica catolică, iar 20 de ani mai târziu a fost hirotonit preot la arhidieceza din Paris. Beatificarea este recunoaşterea martiriului său", a spus preotul Francisc Doboş.

Preotul Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare şi canonizare a monseniorului Vladimir Ghika, a explicat ce înseamnă beatificarea.

"Se referă în primul rând la canonizare, beatificarea fiind de fapt o ultimă fază înaintea sfinţeniei. Pentru a putea fi canonizat, martiriul se verifică în rândul credincioşilor, adică se verifică faima pe care o are în rândul acestora", a spus preotul Ungureanu.

El a precizat că pentru beatificare se putea merge atât pe calea sfinţeniei, cât şi pe calea martiriului.

"S-a ales aceasta din urmă, Vladimir Ghika fiind ucis în mod indirect, pentru credinţa sa în Cristos", a declarat preotul Ungureanu, precizând că monseniorul spunea frecvent că "lucrurile mari nu le facem noi, deşi se fac prin noi".

El a adăugat că martiriul nu se naşte din oricine, ci dintr-o viaţă profundă dedicată cauzei lui Isus Cristos.

"Am propus drept cauză de beatificare în cazul lui Vladimir Ghika martiriul pentru că a murit pentru ceea ce de fapt el a trăit", a mai spus preotul Ungureanu.

El a precizat că parcursul cauzei de beatificare este lung, iar în cazul lui Vladimir Ghika a început imediat după decesul lui în închisoarea de la Jilava, respectiv în 1954. Acesta a fost însă