E clar, forţele politice de la Bucureşti sunt pe picior de război. Băsescu contra Ponta, Băsescu contra Antonescu, Antonescu contra Băsescu, Antonescu contra Ponta, Ponta contra Antonescu, Ponta contra Băsescu. Şi, în acest război generalizat, cum, necum, au intrat şi marile puteri: SUA, Germania, Franţa, Olanda. Iar maniera în care ei intervin pe arena de luptă internă este cu totul şi cu totul neconvenţională.
Atipică, neuzuală sub aspect diplomatic. Dintre numeroasele prejudicii pe care ni le aduce acest război româno-român cu desant străin, cel mai semnificativ mi se pare a fi uriaşul deficit de demnitate naţională creat zi de zi. Sau chiar oră de oră. În Parlament, la Camera Deputaţilor, acte normative extrem de importante, cu mare impact naţional, dar şi internaţional, dar şi cu semnificative efecte psihologice şi emoţionale au fost, în premieră absolută, aduse până la procedura de adoptare fără nici un fel de dezbatere. Şi fără ca deputaţii, cei care urmau să valideze sau să invalideze respectivele acte normative, să fi cunoscut ordinea de zi şi conţinutul proiectelor. Niciodată până acum nu s-a mai întâmplat ca, cel mai târziu în dimineaţa zilei în care în plen urma să aibă loc o asemenea procedură, să nu fie aduse la cunoştinţa parlamentarilor, măcar în format electronic, ordinea de zi şi textele de lege.
Această defecţiune majoră, intenţionată sau nu, produsă din prostie sau cu rea-credinţă, a avut loc pe fondul unui viciu de sistem care, de ani de zile, alterează în mod grav activitatea parlamentară. Concret, mă refer la faptul că legile importante, dacă nu cumva toate actele normative, ar trebui, într-o democraţie reală, neschimonosită, să parcurgă câteva etape obligatorii. O intensă consultare cu toate grupurile interesate ale societăţii. O popularizare reala a intenţiilor legiuitorului. O dezbatere temeinică în comisiile de specialitate.
