Informarea, in sine, nu garanteaza schimbarea mentalitatilor. La fel cum nu putem spera ca un tinar elev sau student sa-si dezvolte atasamentul fata de democratie doar asistind la cursuri sau lecturind manuale, nici asumarea sincera a proiectului european nu este si nu poate fi o chestiune strict didactica. Miine, 25 martie, se implinesc cincizeci de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma, pe care astazi le privim ca texte fondatoare ale actualei Uniuni Europene. Sefii de state sau guverne participa la o reuniune solemna la Berlin, capitala tarii care asigura, in acest semestru, Presedintia UE. Va fi o intilnire festiva, in cursul careia liderii europeni vor avea ocazia sa insiste asupra succesului de pina acum al proiectului comunitar si sa uite, pentru moment, de provocarile "maturitatii" institutionale a Uniunii.
Pentru Romania, prezenta la aceasta reuniune are si o alta semnificatie. Anul 1957 a insemnat, in intreg Estul Europei, represiune, totalitarism, ura. Ceea ce se intimpla dincolo de Cortina de Fier ar putea fi privit ca istoria noastra virtuala. Nu avem de unde sa stim ce s-ar fi intimplat daca URSS n-ar fi impus, prin forta armelor, regimuri incompatibile cu valorile politice liberal-democratice europene. Poate ca, in timp, vom ajunge sa privim aceasta parte a istoriei Uniunii Europene ca o parte integranta din propria istorie, insa, deocamdata, nu putem celebra decit aderarea. Daca rezultatele actualelor sondaje de opinie se vor confirma si pe termen lung, romanii vor ramine "buni europeni" si isi vor asuma curind si aceste prime cinci decenii ale Uniunii.
Atit specialistii, cit si foarte multi politicieni accentueaza faptul ca la 1 ianuarie s-a concretizat aderarea, dar veritabila integrare ramine o chestiune de ani. La nivelul mentalitatilor, procesul de integrare este extraordinar de dificil. Unele chestiuni vor fi rezolvate prin legi bu
