Inchiderea oleoductului rusesc Drujba ("prietenia" in limba rusa), care alimenta cu petrol cinci tari europene, aminteste Uniunii Europene ca doar un acord intre tarile membre, asupra unei politici energetice comune, ar putea reprezenta antidotul dependentei de Rusia Relatia diplomatica dintre Europa si Rusia se consuma numai la rece. De aceea, iarna a devenit sezonul unui stereotip diplomatic: Rusia isi traseaza prioritatile in politica externa, iar statele europene ramin fara resurse energetice in conducte. Anul acesta, Belarusul a intrat si el in jocul cliseului diplomatic. Dupa ce si-a permis citeva mofturi economice fata de Kremlin si a taraganat alipirea Belarusului de Moscova, presedintelui Lukasenko i s-a amintit cine este adevaratul lider in regiune si a fost pus fata in fata cu acceptarea neconditionata a unui pret mai mare pentru petrolul rusesc ce ii sustine economia. In urma scumpirii, presedintele Lukasenko a inteles ca a venit timpul sa invite si Europa sa ia parte la acest conflict, si a cerut Moscovei sa plateasca o taxa pentru cele circa 70 de milioane de tone de petrol care ajung anual in Europa Centrala, dupa ce tranziteaza teritoriul belarus. Cinci tari europene, printre care si cea care detine presedintia UE - Germania, s-au trezit astfel peste noapte cu oleoductul Drujba inchis.

Chiar daca poate rezista toata iarna fara petrolul rusesc, in cazul acesta, fara oleoductul Prieteniei, Europa se afla in mod clar intr-o pozitie jenanta. Pe de o parte, doreste apusul regimului Lukasenko si democratizarea Belarusului prin minimalizarea influentei Kremlinului. Pe de alta parte, dependenta de importurile energetice reprezinta o realitate ce poate conditiona Moscova sa ia decizii democratice. Este evident ca succesul unei negocieri cu Belarusul va intari pozitia autoritarista a Rusiei, dar in acelasi timp, va garanta si bunul mers al economiei europe